prolog: carnalitatea și pasiunea dintre EL și EA transpuse vizual în cele mai profunde cadre alb-negru. ochiul simte culori chiar și atunci când vizualizează forme desenate în alb și negru. Lascia ch'io pianga. slow-motin. trupuri care vibrează, ochiul ei care înregistrează căderea ce urmează să modifice existența imediat următoare.

patru capitole care aduc cu ele durerea, suferința, disperarea și cei trei cerșetori.

epilog: ochiului i se servește în aceleași ritmuri slow-motion, în aceleași “culori”, un adevăr irefutabil: răul, ce șade pe chipuri fără trăsături, nu are cum să fie neutralizat.

EL și EA. căderea. durere, mutilare și automutilare, sex, carnalitate, suferință, disperare și, mai ales, natura care își revendică cel puțin o jertfă.

insuportabil de șters imaginele pe care filmul ți le imprimă pe retină. greu de digerat adevărurile pe care le conștientizezi urmărindu-l. conexiunile nasc semne de întrebare, îndoieli.

EL, EA, EDEN…și inevitabil natura-personaj, natura ce ascunde și crește în ea răul cu chip de femeie.