Cinema Arta.

Rulează Călătoria lui Gruber, regia Radu Gabrea.

E marți.

Ora 19.00.

Suntem opt oameni în sală răsfirați peste vreo 600 de locuri.

Mă întreb dacă toți am venit pentru a susține cinematografia românească sau doar ni s-a făcut dor de plăcerea de a viziona un film într-o sală de cinema.

Călătoria lui Gruber e de fapt călătoria lui Curzio Malaparte (personaj real, ziarist– corespondent în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, autorul romanului Kaputt) în România anului 1941. Curzio Malaparte, atins de o alergie, sosește la Iași în căutarea doctorului Gruber, unul dintre cei mai buni alergologi din țară, pentru a se trata înainte de plecarea pe front. Momentul sosirii sale coincide cu momentul pogromului de la Iași (fapt istoric real înregistrat ficțional de peliculă). Căutarea doctorului Gruber se transformă într-o adevărată „aventură”, într-un drum întortocheat care nu face altceva decât să puncteze sumar și simplist evenimentele din 1941. În fond, senzația pe care ți-o lasă filmul lui Radu Gabrea nu e cea a unei povești despre suferințele evreilor, ci o poveste a unei Românii ce ființa cu 68 de ani în urmă, peste care, se pare, că nu a trecut timpul: birocrația, drumurile haotice de la o instituție la alta (de la Garnizoană la Chestură și invers) în care dai peste lenea, dezinteresul, flegmatismul și superioritatea nefondată specifice funcționarilor români, pentru care formularele tipizate sunt interșanjabile – toate acestea sunt extrem de bine încapsulate în scenariul scris de Răzvan Rădulescu şi Alexandru Baciu. În fond, scenariul este punctul forte al filmului, cu replici extrem de bine scrise, care le oferă actorilor carnea necesară în momentul construirii personajelor. Iar actorii profită la maxim de textul pe care îl au la îndemână. Claudiu Bleonț e surpriza plăcută de care am avut parte vizionând Călătoria lui Gruber, actorul desenând un personaj pe care îl uiți cu greu odată sfârșite cele 96 de minute. Din păcate, din punct de vedere al regiei, filmul pare neterminat - parcă nu e dus până la capăt. Cu toate acestea, Călătoria lui Gruber merită vizionat pentru scenariul bine scris și pentru actorii care reușesc să te poarte într-o lume departe de tine, și totuși atât de aproape de România – land of every posible and imposible chioce – de azi.