„O întâlnire nu este altceva decât începutul unei despărțiri” – e un proverb japonez, plin de poezie, care îți creează în neuronii stimulatori de emoții, senzația pe care ți-o imprimă în suflet și rațiune cartea lui Haruki Murakami, La sud de graniță, la vest de soare - senzație de care nu poți scăpa cu una cu două, cu o zi ce trece peste tine, cu o ploaie ce răpăie peste cabana de munte în care savurezi rândurile înscrise între coperți.

Ploaia aducătoare de povești de dragoste; ploaia care însoțește orice spasm al iubirii fizice și trupești; ploaia ai cărei stropi, înscriși cu versuri pline de ritm, se adună în adâncituri ude dând naștere unei elegii a iubirii ce ia forma unui roman.

Fotografiile sunt umbre. Ploaia e liniștită. Viața e așezată pe un portativ și scoate sunete melancolice.

Nu vreau să-i stric fumusețea decodificându-i subiectul, disecându-i personajele. Știu doar că de la Salman Rushdie încoace n-am mai întâlnit, până la Murakami, un autor care să lase atâtea urme în mine.

și brusc mi s-a făcut poftă și de Kar Wai Wong...