(Editura Polirom, 2003, traducere și note de Andreea Sion)






te-ndrăgostești la tot pasul. de oameni. de stări. de o anumită culoare a cerului. de un sentiment. de un vers. de o carte. de un drum. de...te miri ce. și dragostea asta ține...ține cât ține pasul, omul, starea, culoarea cerului, sentimentul, versul, cartea, drumul ... ține chiar și după ce-ai mâncat cu lăcomie cele 357 de pagini ale cărții lui Haruki Murakami, În căutarea oii fantastice.





n-aș putea să povestesc o poveste ce nu poate fi povestită. o irealitate plină la tot pasul de mușcătura veninoasă a realului. aș putea recompune un fir care să țină de o existență obiectivă, aș putea să depun în câteva rânduri, matematic - 1 lângă 1, 2 lângă 2, să scad și să adun, să extrag radical din realități și irealități - subiectul. și uite-așa farmecul s-ar descompune în particule care n-ar mai genera dragostea care te-a făcut să te îndrăgostești ...căci n-ai cum să scapi din ghearele pline de sentimentul de afecțiune cu care te îmbracă În căutarea oii fantastice.



cine caută oaia fantastică? el, tânărul agent de publicitate? sau eu? sau Șobolanul care întoarce ceasul? sau Maestrul Oilor?

***

în general, adorăm povestirile acoperite de fictiv, care, scrise în așa fel încât să facă dragoste cu fiecare părticică a creierului implicată în procesul de receptare, te desprind din aici și acum, din timpul care centralizează secunda și minutul, din spațiul care delimitează concretul..și asta din fascinația veșnică a omului în fața unui altundeva ...

***


„Am scuturat din cap și am deschis ochii. Trupul îmi amorțise și mă durea capul. Mă simțeam de parcă cineva m-ar fi băgat într-un shaker, la un loc cu cuburile de gheață, și m-ar fi amestecat bine. Nimic nu e mai neplăcut ca trezitul în beznă. Am senzația că trebuie să reiau totul de la capăt. În prima clipă parcă trăiesc viața altcuiva, și-mi ia timp pănă să revin la viața mea. E straniu să-ți privești propria viață ca pe viața altcuiva. Aproape că-ți vine să crezi că un asemenea individ nu poate exista.M-am spălat pe față la chiuveta din bucătărie, apoi am băut două pahare de apă. Apa era rece ca gheața, dar n-am reușit să-mi răcoresc fața fierbinte. M-am așezat din nou pe canapea și, stând așa în întuneric și tăcere, am încercat să mă adun și să-mi regăsesc propria viață. N-am reușit să pun cap la cap prea multe, dar, încet-încet, am simțit iar că-i viața mea. Într-un final mi-am revenit. Mi-e greu să explic altcuiva ce înseamnă asta, și probabil că nici n-ar interesa pe nimeni.”*

* Haruki Murakami, În căutarea oii fantastice, p.329



4 Comments to “HARUKI MURAKAMI – ÎN CAUTAREA OII FANTASTICE”

  1. ana says:

    sa citesti "dans dans dans" imediat dupa oaia fantastica, daca reusesti. e un fel de continuare, dar mai mult o continuare de atmosfera, nu de...uhm...actiune (daca se poate numi “actiune” vraja invartejita si densa din cartile lui murakami).
    oricum, ma bucur tare ca-ti place :)

  2. Raluca B. says:

    gand la gand ... nu stiu cum se face...dar e chiar urmatoarea pe lista..mersi de pont oricum..

  3. hmm..mi-ai trezit pofta de murakami :P

  4. hai ca mi-ai trezit interesul pt murakami :P

Leave a Reply