(Editura Polirom, 2008)




Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig de Hohenzollern-Sigmaringen, pe scurt Carol I, locotenent în regimentul de dragoni din Berlin, aștepta de zeci ani avansarea în gradul de căpitan. În schimb, i se oferă soarta unei țări care adăpostea cinci milioane de suflete, un maldăr de urzeli și tot atâtea suflete îmbolnăvite de corupție. Cu obrazul umflat din pricina unui molar cariat, chinuit de dureri, îi propune dentistului care-i mai calmase din chinuri, să-l urmeze în capitala noului său “regat” – Bucuresciul deceniul 6 al anilor 1800.


În vremurile în care începe să se redreseze economia țării care adăpostea cinci milioane de suflete, în acei ani în care răsar pe hartă castelul Peleș, primul pod peste Dunăre și primele linii de cale ferată, iar România își câștigă Independența, în Bucureștiul în care Dâmbovița se scurge mocirlos, iar străzile sunt pline de birje și nori de praf, în strada Lipscani, la numărul 18, dentistul Joseph Strauss, care primise în trecut din partea locotenentului cu molarul cariat un săculeț cu felurite monede, o hartă și un itinerariu, își țese propria poveste de viață.


În timp ce ochii urmăresc atent povestea lui Joseph Strauss și a motanului său Siegfried care lasă posterității scrisori pe căptușeala scaunelor, te îndrăgostești de o limbă română atât de frumoasă și plină de nuanțe, atât de plină de viață și sunete. Fiecare pas al dentistului e plin de culoare și mirosuri, de sunete și tablouri ale unei lumi care, în câteva rânduri, își intersectează pașii comuni cu cei ai cizmelor care ascund ciorapii regești pătați.


Filip Florian așterne pe hârtie o lume ce mustește de adevăr ficțional, un spațiu și un timp în care te scufunzi fără să simți momentul în care trupul atinge pozghița apei, un univers în care zilele și lumina ce le însoțește au propria lor poveste, iar ‘în liniștea somnului și a nopții, când ar fi putut să țipe o buhă, dar n-a țipat” se nasc povești de alcov ce ating destinele burgheze ale dentistului care în trecut primise un săculeț cu felurite monede, o hartă și un itinerariu.



2 Comments to “Zilele regelui, Filip Florian”

  1. Anonim says:

    frumos şi adecvat. spiritul scriituri este perfect reconstituit in postare.

Leave a Reply