(Editura Polirom, 2004, Traducere și note de Iuliana Tomescu)
Am început să ... dansez cu Murakami dintr-o întâmplare. Și uite că îmi face plăcere. Ador momentele în care vine la mine, ma ia de mână și mă ridică de pe scaun, conducându-mă în ringul de dans. Și dansăm, dansăm, dansăm ... Nu obosim niciodată. Oricât de mult am repeta aceleași ritmuri.
Dans, dans, dans ... e oarecum continuarea romanului În căutarea oii fantastice. Același personaj fără nume, același real mixat cu o lume de dincolo, același univers fascinant. Totul explicat, de data aceasta, în detalii ample: societatea capitalistă avansată în care miturile s-au comercializat, dragostea se aseamănă cu senzația pe care o ai atunci când conduci un Subaru vechi, iar deszăpezirea culturală (scrisul de umplutură) e necesară atunci când vrei să-ți asiguri existența.
La patru ani după întâmplările din În căutarea oii fantastice vocile din lumea de dincolo capătă amplificare, recheamă sufletul plafonat și-l pun să danseze:
„Să dansezi. Tu trebuie să dansezi cît ține muzica. Pricepi ce-ți spun? Dansează mai departe, fără să te oprești. Nu te întreba de ce, nu te gândi ce sens are. Dacă începi să te gândești la lucrurile astea, ți se opresc picioarele. O dată oprite, eu nu mai pot face chiar nimic pentru tine. Legăturile tale se vor destrăma complet. Se vor pierde pentru totdeauna. Nu vei mai putea trăi decât în această lume. Treptat, vei fi absorbit înăuntru. Așa că să nu-ți stea picioarele. Să nu-ți pese o secundă, oricât de prostesc ți s-ar părea. Tu continuă să dansezi, pas după pas. Ai să vezi că, puțin câte puțin, părțile înțepenite se vor mai destinde. Pentru anumite lucruri nu e prea târziu. Folosește tot ce poți folosi. Dă tot din tine. N-ai de ce să te temi. Acum ești obosit și înspăimântat. Se întâmplă oricui. Ai senzația că totul e greșit. De aceea ți se opresc picioarele. (...) Trebuie doar să dansezi. Trebuie să dansezi bine, să te admire toată lumea. Dacă faci asta, atunci poate că o să te pot ajuta. Așa că dansează. Dansează cât ține muzica.”*
* H. Murakami, Dans,dans, dans (p.117)
